| ||||
|
În ultimii ani, frazele “pozitia geopolitica buna a României”, “valoarea geopolitica”, ”importanta geo-strategica” ale diverselor unitati de relief sau ale diverselor regiuni au fost repetate pâna la epuizare, astfel ca s-a ajuns la situatia ca ele sa nu mai însemne mare lucru. Consecintele acestei goliri de sens sunt multiple. Pe de o parte, nu se mai stie exact ce se afla în spatele acestor fraze, ele sunt doar metafore magice ale discursului public în general, metafore care, aparent, deschid caile de comunicare, dar care, în realitate, nu mai transmit nimic. O alta consecinta ar fi aceea ca simpla lor rostire ofera un anumit sentiment de suficienta, ceea ce a facut ca “pozitia avantajoasa din punct de vedere geopolitic” sa nu mai fie pusa deloc în valoare si chiar sa constituie un handicap. În contextul unui curs de geopolitica ne propunem o recuperare a continutului acestor fraze. Pentru aceasta, unul dintre cursurile care au ca subiect geopolitica româneasca este dedicat unei prezentari monografice a pozitiei geopolitice a tarii noastre, pornind de la elemente de relief, granite, pâna la vecinatati, simboluri geopolitice. Speram ca în urma acestui curs sa întelegem cu adevarat cuvintele lui Gheorghe I. Bratianu, care afirma ca: “Noi traim aici la o raspântie de drumuri, la o raspântie de culturi si, din nefericire, la o raspântie de navaliri si imperialisme. Noi nu putem fi despartiti de întregul complex geografic care, cum veti vedea, ne margineste si ne hotaraste destinul, între cele doua elemente care îl stapânesc, muntele si marea. Ceea ce as vrea sa apara lamurit este ca pentru a ne întelege trecutul, trebuie sa întelegem mai întâi întregul complex geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte” (Gh. I. Bratianu, “Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942”, pag 11-12). Faptul ca recurgem la o asemenea monografie nu înseamna ca suntem prizonierii determinismului geografic, ca am considera ca acest complex de care vorbeste Gh. I. Bratianu este un factor de îngradire a modului de vietuire a unui stat. Rigorile disciplinei nu ne-ar permite acest lucru, deoarece, asa cum spune si întemeietorul de fapt acesteia, suedezul Rudolf Kjellen, în Prefata la lucrarea “Marile puteri de dinainte si de dupa razboiul mondial”, “stiinta nu neaga vointa libera a statelor, dar ea constata un cadru ferm (subl. ns) pentru aceasta vointa, înlauntrul careia este data posibilitatea construirii cu oarecare siguranta a deductiilor si consecintelor privind situatia lor, a statelor” (citat în I. Conea, “O pozitie geopolitica”). De altfel, o astfel de pozitie nuantata poate fi întâlnita si în geopolitica româneasca interbelica. De pilda, în primul numar al revistei “Geopolitica si Geoistoria”, Gheorghe I. Bratianu sustine ca: ”Destinele unei natiuni sunt sadite în pamântul însusi din care ne-am nascut, dupa cum statuia e cuprinsa în blocul de marmora din care dalta o va desprinde”. Dar, precizeaza cât se poate de clar autorul, “trebuie inspiratia si dibacia artistului pentru a desface chipul din lut sau din piatra, precum trebuie credinta si vointa unui neam pentru a stapâni pamântul ce-i este dat sa rodeasca în deplinatatea puterilor si însusirilor sale” (“Geopolitica, factor educativ si national”). Muntii Carpati A. Principalul element fizic este reprezentat de existenta Carpatilor. Muntii Carpati nu se întind doar în România. Ei sunt prezenti în întreaga Europa centrala si de sud est în urmatoarele tari: Ucraina, Ungaria si Serbia. Acesti munti, care nu sunt asa de înalti precum Alpii, se împart în doua lanturi: Carpatii nord-vestici (Tatra si Muntii Slovaciei) si Carpatii sud estici. Peste jumatate din întreaga suprafata a Carpatilor se afla pe teritoriul actual al României. Daca avem în vedere doar Carpatii sud-estici, atunci 8/10 se afla pe terioriul român, o zecime revenind Ucrainei si alta zecime Serbiei. Deci putem conchide ca România este prin excelenta o tara carpatica. B. Câteva cuvinte despre particularitatile Muntilor Carpati din România. 1.Ei formeaza un adevarat inel care închide în interior Podisul Transilvaniei. 2.Muntii directioneaza o distributie descrescatoare a unitatilor de relief în cercuri concentrice si în unitati mai joase: dupa munti vin dealurile, podisurile, câmpiile României, toate formând un tot unitar. 3.Nota dominanta, unica în lume, este conferita de faptul ca ei au un mare potential de habitat. Spre deosebire de alti munti, Carpatii românesti nu sunt înalti, nu se termina în creasta, ci în terasa, sunt brazdati de ape, care au o împartire spatiala simetrica, pornind chiar din centrul muntilor, au multe depresiuni si multe trecatori. Au aceeasi fizionomie, aceeasi constitutie geologica, aceeasi vegetatie. Aceste particularitati îl fac pe I. Conea sa conchida ca Muntii Carpati nu sunt un lant, ci “o tara înalta, o zona sau un ansamblu de regiuni naturale” (“Carpatii, hotar natural?”). De-a lungul istoriei, ei au reprezentat o cetate de aparare, care a oferit totodata si un mediu prielnic pentru viata oamenilor. Viata românilor de-a lungul istoriei a pendulat de o parte si de alta a Carpatilor. Mai mult decât în alte tari, muntii nostri nu au reprezentat unitati de relief care au despartit ci, dimpotriva, au unit. De altfel, nu este întâmplator ca locul de etnogeneza a românilor este plasat tot în apropierea muntilor, la Sarmisegetusa, în Transilvania. Mai mult, aceasta regiune corespunde, în viziunea lui I. Conea, acelui “kernland” despre care vorbeste Kjellen: “orice stat îsi are tinutul lui sâmbure, de care nu poate fi despartit decât cu însusi pretul existentei sale”. Transilvania reprezinta astfel “punct de plecare, sâmbure geopolitic destinat sa rodeasca si sa contureze jur-împrejur de sine o formatie de stat” (I. Conea, “Transilvania, inima a pamântului si statului românesc”). Cum spuneam, Carpatii ocupa o pozitie centrala si formeaza un inel care închide în interior Podisul Transilvaniei. Ceea ce îl îndreptateste pe I. Conea sa afirme ca în România Mare, Transilvania îndeplineste rolul unei piese de centru, vitale, în timp ce în Ungaria Mare, ei au rolul unei piese geo-economice si geo-politice periferice. În terminologia întemeietorului de fapt al geopoliticii, Fr. Ratzel, Transilvania reprezinta pentru România Mittelpunkt-ul, zona de unde pornesc, cu diverse intensitati care masoara starea de sanatate a statului, pulsarii economici, culturali, demografici, etc. C. România prezinta nu numai o impresionanta unitate fizico-geografica (Muntii Carpati au aceeasi fizionomie, aceeasi constitutie geologica, aceeasi vegetatie), ci si una culturala si de limba. Un francez din nord si unul din sud se înteleg mai greu, pentru ca ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... |
| ||||