| ||||
|
Rivalitatea sovieto-americana a dominat relatiile internationale din perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial si a atras pe orbita sa multe dispute internationale ale caror radacini nu se regasesc în aceasta competitie, ca de exemplu, conflictul Arabo-israelian în care, initial, ambele parti au sustinut cauza israeliana. Crizele initiale ale Razboiului Rece au avut în vedre Turcia si Iranul, dar estul Asiei a fost, în general, neimplicat în dispute, în ciuda razboiului civil din China (1946-1949), care a condus la instaurarea în acest spatiu a unui regim comunist, apropiat Moscovei. Razboiul din Coreea a determinat largirea zonei de „containment” în întreg perimetrul estic al Asiei. Desi în politica Statelor Unite se remarca o crestere a cheltuielilor destinate apararii si o extindere geografica a zonei de îngradire a URSS înca din perioada premergatoare razboiului coreean, conflictul a fost catalizatorul, conditia necesara pentru consolidarea acestui proces. La momentul diviziunii Coreei, secretarul de stat american, Byrnes a înclinat catre ideea împingerii granitei cât mai spre nord posibil. În aceasta ordine de idei, SUA a sugerat Paralela 38 ca linie de demarcatie, propunere acceptata fara nici un fel de obiectie de Stalin, deoarece chiar daca lasa doua treimi din populatie în sud, plasa sub influenta sovietica zona nordica mult mai industrializata. Astfel, URSS a instalat rapid la guvernare un Partid Comunist, care sa serveasca intereselor sovietice, suprimând totodata si un numar de revolte anti-comniste. SUA, considerând Coreea ca fiind de o importanta strategica redusa, a decis sa instaleze un guvern autohton în sud si sa se retraga cu un minim de efecte negative, ceea ce a avut ca urmare organizarea de alegeri libere în mai 1948, sub tutela ONU, urmate la scurt timp de adoptarea constitutiei Republicii Coreea. Între timp, în Nord Rusia a contraatacat prin institutionalizarea Republicii Democrate Populare Coreene si sfârsind prin a-si retrage trupele în luna decembrie. Statele Unite au urmat exemplul sovieticilor retragându-si trupele, evitând astfel sa fie atrase în ostilitatile determinate de o invazie nord-coreeana (fapt ce parea a fi foarte probabil). Totusi, SUA nu dorea sa asiste la o prabusire a Coreei de Sud si a furnizat guvernului de la Seul suficient suport economic si militar pentru a putea face fata provocarilor interne si atacurilor de guerila. Astfel, pâna în anul 1950 Coreea de Sud îsi consolidase securitatea interna, însa o serie de probleme precum cresterea pretului la orez a dat nastere la nemultumiri punând în dificultate administratia Rhee Liderul nord-coreean, Kim Il Sung, a fost cel care i-a propus lui Stalin o invazie a Coreei de Sud motivând ca celulele Partidului Muncitoresc sunt extrem de active în Sud, iar populatia va declansa o revolta atunci când Partidul va da semnalul. Aceste afirmatii se bazau pe existenta, nedovedita însa, a unui numar de 77000 luptatori de guerila si a altor 500000 de comunisti aflati în ilegalitate. Stalin s-a consultat cu Mao Zedong, care a aprobat initiativa nord-coreeana argumentând ca Statele Unite nu vor interveni din moment ce razboiul ar fi o problema interna a Coreei. Stalin, desi nu la fel de încrezator precum cei doi lideri asiatici, a încuviintat invazia mizând pe un conflict de scurta durata si pe o victorie rapida a Nordului si evitând în acest fel o interventie americana. Dând dovada de precautie, dupa un proces masiv de echipare a armatei nord-coreene, Rusia si-a retras consilierii militari pentru a ascunde orice implicare a URSS în conflict. Ulterior, Hrusciov a criticat aceasta decizie sustinând ca implicarea unuia sau a doua detasamente de tancuri sovietice în conflict ar fi putut asigura victoria Nordului. În timpul invaziei din 25 Iunie 1950 american, Harry Truman, se afla în vacanta. Ulterior, acesta a declarat ca, în drum spre Washington si-a amintit de Manciuria (1931), Ethiopia (1935-1936) si de Austria (1938) ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... |
| ||||