| ||||
|
Între personajele romanului „Enigma Otiliei” se numara si Felix. El este de multe ori „vocea autorului”, fiind mai tot timpul martor al evenimentelor si actor doar când e nevoie de miscare de deplasare pentru a crea câmp de actiune celorlalte personaje. Felix umbla mult, calatoreste la tara, cunoaste si ne determina astfel sa cunoastem o întreaga lume, oameni din medii diferite ce alcatuiesc armata personajelor din roman. Asadar Felix e martor si actor în acelasi timp. Felix Sima deschide romanul prin descrierea casei, privita prin ochii sai si îl încheie cu aceeasi imagine a cladirii vazuta din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune în centrul narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix, de aceea poate fi considerat un bildungsroman. Felix este cel care introduce cititorul într-o lume necunoscuta, de care ia act prin imaginile reflectate, în constiinta acestui personaj. Intriga romanului porneste în momentul când Felix vine în casa lui mos Costache si intriga e cât se poate de simpla: baiatul o iubeste pe Otilia, fiica vitrega a lui mos Costache pe care o rasfata Pascalopol si, deci e gelos pe Pascalopol. În linii mari cam astfel ar sta lucrurile. Romanul începe acolo unde se sfârseste drumul lui Felix. Acesta cutreiera Bucurestiul, gaseste într-un final casa lui Costache Giurgiuveanu si patrunde în curte. Urmarindu-si personajul în timp ce-si cauta ruda, autorul observa: „tânarul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând acolo unde lumina slaba a felinarelor îngaduia numerele caselor. Uniforma neagra îi era strânsa bine pe talie, ca un vesmânt militar, iar gulerul tare si foarte înalt si sapca umflata îi dadeau aer barbatesc si elegant. Fata îi era juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca”. Baiatul are de la început un accentuat aer de feminitate. E dezorientat, cautând cu multa nesiguranta numerele caselor. George Calinescu: Enigma Otiliei Elementele caracterizarii urmaresc linia clasica, pornind de la înfatisarea exterioara catre interiorul sufletesc, autorul vizând o relatie strânsa între exterior si interior. El este „un tânar de vreo optsprezece ani, îmbrscat în uniforma de licean „ce” intra în strada Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiza în mâna, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindca, obosit, o trecea des dintr-o mâna-ntr-alta”. Grija constanta pentru biografia personajelor sale face pe G. Calinescu sa-i fixeze înca de la început, lui Felix, un fel de fisa biografica: „Se numea Felix Sima si sosise cu o ora înainte în Bucuresti venind de la Iasi, unde fusese elev în clasa a VIII-a Liceului Internat. Sfârsise liceul, trecând si examenul de capacitate si acum venea în Bucurestui la tutorele sau, Costache Giurgiuveanu”. Tânarul e studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui adevarata e lumea stiitei. Primul contact cu familia Giurgiuveanu îl face chiar în seara sosirii. La masa de joc se aflau aproape toate personajele ce vor evolua ulterior în roman. „În odaia înalta, încarcata de fum des si întepator de tutut” ca o „coverta de vapor pe Marea Nordului”, Felix face cunostinta cu membrii familei Tulea si cu Pascalopol. Pentru Felix, Otilia este un initiator, un intermediar între el si ceilalti: Otilia e „amortizorul” contactului prea dur cu o realitate de cele mai multe ori ostila. Fata de primirea ciudata, chiar ostila a batrânului, primirea sincera, caldura cu care-l tradeaza Otilia îl impresioneaza. De la început sufletul lui întreg se concentraza în directia aceasta, si pentru ca fata este atenta la tot ce face. Felix are repede înclinatia de a lua în stapânire pe Otilia, o stapânire protectoare însa. Autorul fixeaza imediat statutul lui Felix fata de celelalte personaje, iar schema evolutiei odata fixata, personajul nu face decât sa o urmareasca, îmbogatind-o cu noi fapte. George Calinescu: Enigma Otiliei Atitudinea familiei Tulea fata de el se va observa din prima scena, cea a prezentarilor. Aglae îl priveste cu austeritate, vazând în el înca un posibil pretendent la averea batrânului. E încrezatoare în cariera pe care baiatul se straduieste sa si-o faca. Convingerile ei pe care sa le însuseasca toata lumea sunt ca „medicina, cere an multi – urma Aglae, trântind cu ciuda o carte – , cheltuiala, întretinere. Un orfan trebuie sa-si faca acolo repede o cariera, sa nu cada pe capul altuia. Tonul cu care fu pronuntat cuvântul „orfan” si chiar cuvântul însusi pe care nu-l mai folosise nimeni în legatura cu el, jignira profund pe Felix. – Vai, ce spui, tanti Aglae. Felix nu cade pe capul nimanui, reprosa Otilia”. Baiatul e complexat de situatia lui de orfan si orice aluzie îi trezeste o puternica revolta. Ceilalti vad în lipsa parintilor o infirmitate. Otilia însa îl protejeaza din primele momente. Otilia devine întruparea feminitatii. Gesturile ei fata de Felix sunt un amestec de caldura si maternitate: „spre a se încredinta de supunerea tânarului, Otilia se aseza pe canapea foarte aproape de el si-i întinse cu mâna, ca unui copil, una din prajituri. Într-adevar, îi era foame. Otilia nu slabi vigilenta pâna nu sfârsi prajitura, apoi i-o întinse si pe cealalta. Cu bratul stâng trecut repede pe dupa bratul drept, astepta si parea foarte multumita”. Grija ei amesteca la un loc gingasia si candoarea. „– Doamne! zise ea, nu stiu unde sa te culc. Am uitat sa spun sa-ti pregateasca o camera ”. Rezolvarea o gaseste tot ea: Felix va dormi o noapte în camera ei. Camera Otiliei devine un tarâm al visului si al misterului feminin. Felix descopera fiecare detaliu cu uimire dar si cu curiozitate. Dupa ce cunoaste, surprins preocuparile fetei pentru literatura, dupa ce studiaza în amanunt camera Otiliei, „Felix se lasa pe marginea patului, neîndraznind înca sa profaneze cu somnul sau acest ascunzis feminin.” ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... |
| ||||