| ||||
|
Mihai Eminescu: Mihai Eminescu, poetul nostru national, s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani. Si-a petrecut copilaria la Ipotesti, unde si-a īnceput si studiile primare, probabil īn particular. Īn anul 1858, se īnscrie direct īn clasa a II a, iar in 1860 a absolvit scoala primara. Īn anul 1866, Eminescu publica prima sa poezie La mormīntul lui Aron Pumnul. Īn 1869 ajunge la Universitatea din Viena, dupa care īn 1872 revine īn tara si frecventeaza cenaclul Junimea. La 15 iunie 1889 se stinge din viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi, vreodata, poate, pamīntul romīnesc-George Calinescu. Spre deosebire de marii romantici ai lumii care sunt fie descriptivi, fie lirici īn abordarea celor doua teme fundamentale :natura si iubirea. Eminescu este prin excelenta romanticul care abordeaza simultan temele acestea īntrucīt natura este o proiectie a eului īn concordanta perfecta cu starea lirica. Ceea ce se numeste natura la Eminescu tine de actul pur al creatiei, Eminescu nu descrie tablouri dupa natura ci creeaza el īnsusi o natura īn conformitate cu aspiratiile fiintei sale. Puterea creatoare a mintii sale a cuprins īnainte de toate absolutul si vesnicia. Puterea geniala a mintii lui Eminescu a dat īn forme artistice-cum spunea -Titu Maiorescu-reprezentari concrete imagistice conceptelor filozofice implacabile. Dragostea lui Eminescu pentru folclorul romīnesc este vizibila īn toate poeziile, el īnsusi marturisindu-si radacinile spirituale īnfipte adīnc īn sufletul neamului sau: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea din amar. Dintre elementele naturii se detaseaza Luna. Aceasta este prezenta īn toate cele 5 scrisori si paneaza cu lumina divina asupra cadrului nocturn al viselor. Īn plan terestru natura eminesciana este legata de aspiratia spre o iubire absoluta, o natura feerica, propice aspiratiilor spre īmplinire. Dintre elementele florale se detaseaza cadrul, cadrul eminescian creste peste marginile de timp ale domniilor, peste acelea ale raselor, el este de veci. Īn ipostaza mitic folclorica el apare personificat, iar dialogul cu el este un prilej de meditatie asupra destinului efemer al omului ratacitor. Si īn Sara pe deal, īnca din prima strofa se schiteaza cadrul natural, de larga deschidere cosmica, consemnīnd coordonatele temporale (sara), dar mai ales cele spatiale, atīt la nivel terestru, cīt si astral, sugerīnd discret si prezenta umana, din rīndul careia va iesi īn prim plan tīnara īndragostita, asteptīndu-si iubitul Sub un salcīm, draga, m-astepti tu pe mine. Tabloul natural este rustic, monoton, este surprins īn pragul serii, acompaniat de buciumul (care) suna cu jale īnsotind turmele care urca dealul spre stīna, precum si de sursurul apelor (apele plīng, clar izvorīnd din fīntīna), dar si luminat de scapararea stelelor. Natura este cea care ocroteste sentimentul iubirii si īl īnfrumuseteaza. Titu Maiorescu sublinia īn Eminescu si poeziile sale ideea ca Eminescu vedea īn femeia iubita copia imperfecta a unui prototip irealizabil. William Shakespeare: William Shakespeare este fara īndoiala cel mai mare scriitor si poet englez. Piesele si poeziile lui ascund o bogatie inegalabila, īn care fiecare generatie descopera un mesaj nou. Cariera de scriitor a lui Shakespeare a fost de aproximativ 20 de ani, din 1592 pīna īn 1612. Īn aceasta perioada au domnit regina Elisabeta I (1558-1603) si Iacob I (1603-1625). Opera lui Shakespeare cuprinde doua poeme epice, un ciclu de sonete (poezii cu rima si forma fixa, iambica, avīnd 14 rīnduri) si 37 de piese de teatru. Actiunea celebrei tragedii shakespeariene, Romeo si Julieta, desin este localizata īn Verona evului mediu, ramīne, de fapt, indiferenta fata de coordonatele ei de timp si de spatiu. Evenimentele care compun subiectul se poate produce oriunde si oricīnd, cu conditia sa existe doi īndragostiti care fac parte din familii sau grupuri sociale aflate īn conflict. Aceasta circumstanta explica atīt īndelungata cariera teatrala a operei lui Shakespeare si succesul de care s-a bucurat, cīt si actualitatea ei, la fel de mare, neadumbrita de timp. Nu numai caracterul foarte general al subiectului- iubirea tragica a doi adolescenti- justifica celebritatea si universalitatea personajelor marelui autor englez, ci si valoarea estetica a acestei tragedii, careia īn mod unanim i-a fost recunoscut regimul de capodopera. Eroii lui Shakespeare sunt doi adolescenti care apartin unor familii bogate aflate īn dusmanie, Montague si Capulet. Romeo si Julieta se īntīlnesc printr-un joc al hazardului si se īndragostesc, uitānd cu totul de ura care le desparte familiile. Dar iubirea lor este, totusi, afectata de ura dintre parinti, fiind obligati sa-si ascunda nu numai dragostea, ci si casatoria prin care se leaga īn taina cu ajutorul parintelui Lorenzo, confesorul si ocrotitorul lor. O suita de īntīmplari si coincidente, legate si de spaima ca iubirea lor ar putea fi descoperita, ajunge sa īi separe. Alte coincidente, confuzii, neconcordante, prin care destinul se amesteca in dragostea lor, duc, īn cele din urma, la sinuciderea celor doi indragostiti. Sinuciderea nu este numai un semn al disperarii īndragostitilor, ci si expresia refuzului lor de a nu mai fi īmpreuna, o marturie suprema a iubirii. Nu mai putin, sinuciderea tinerilor devine si o mustrare, neformulta, la adresa lumii lor si a prejudecatilor ei. Este o mustrare postuma, pe care familiile acestora o īnteleg si care, la īnmormāntarea tinerilor, face ca vechea ura dintre Montague si Capulet sa īnceteze, fara ca aceasta sa poata risipi si suferinta adusa de moartea copiilor. Episodul reprodus fixeaza momentul īn care cei doi adolescenti īsi marturisesc dragostea si hotarasc sa se casatoreasca. Īntālnirea lor se petrece noaptea, la adapostul īntunericului protector. Sunt feriti astfel de prjudecatile celorlalti, de ura dintre familiile lor, de privirile indiscrete stānjenitoare, care le-ar putea altera sinceritatea si naturaletea nevoii de a-si comunica un adevar numai al lor. Acest adevar, descoperit pe masura ce īl exprima, este adevarul unei trairi, al unui sentiment care īl subjuga si le schimba īntregul echilibru interior. Pasiunea īi face sa simta dorinta unei confesiuni deloc conventionale, aprinsa si totodata inocenta. W. Shakespeare mobilizeaza pe o suprafata restrānsa un mare numar de procedee artistice: epitetul, comparatia, hiperbola. Epitetul dulce este repetat de 6 ori, spre a conota aspecte diferite ale unei lumi impregnate de sentimentul iubirii. Efectul cautat si realizat prin repetitie este impresia ca aspectele realitatii percepute atāt īn dimensiunea ei concreta, cāt si abstracta, au fost redimensionate, contaminate de iubire. Diversele procedee introduse īn chiar replicile personajelor sunt subordonate intentiei de a face evident un limbaj al iubirii, care transfigureaza realitatea si īi fixeaza pe īndragostiti īntr-un orizont al armoniei depline. Eminescu vs Shekespeare: Eminescu īn aproape toate operele sale a īmbinat natura cu iubirea si semtimentele sale, pe cānd Shakespeare ne prezinta povestea unor īndragostiti ale caror familii erau īn conflict. Eminescu se foloseste īn operele sale de maretia lunii, a noptii, de cadrul natural: lacul, izvorul, salcamul,s.a. Īn Sara pe deal toata povestea se petrece la marginea satului, sub un salcām, la apus de soare. Toata aceasta poveste pare una de vis, de basm, dar nu vom afla niciodata daca ea a avut sau nu loc, pentru ca aceasta īntalnire sa poata avea loc trebuia ca iubita lui Eminescu sa se prezinte la īntālnire, pe cānd la Shakespeare scena se petrece cu adevarat. Shakespeare īsi protejeaza eroii de ura familiilor din care provin cu ajutorul īntunericului, īn timp ce la Eminescu īntunericul are rolul de a īnfrumuseta peisajul si de creste romantismul scenelor. Īn Romeo si Julieta actiunea este mai complexa, dar la Eminescu nu actiunea este punctul forte, ci modul de prezentare. |
| ||||