| ||||
|
Mostenirea ofera ocazia unei profunde analiza psihologice. Cum aceasta mostenire devine centrul demersului narativ, Costache Giurgiuveanu, la rândul sau, posesorul banilor râvniti de propria familie, se contureaza ca personaj principal. Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului pentru ca, direct sau indirect, el hotaraste destinele celorlalte personaje care se contureaza în jurul averii sale în goana dupa mostenire. E tipul avarului, înscriindu-se în descendenta lui Hagi-Tudose al lui Delavrancea sau Harpagon al lui Moličre, dar se distanteaza de acestea prin încercarea de asi depasi conditia. George calinescu îsi apara personajul, negând înscrierea lui în sirul avarilor, aducând ca argument faptul ca Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sincera pentru Otilia, chiar daca nu reuseste sa si-o materializeze. Costache are o vârsta înaintata, dar spera sa poata trai mult. Este un însetat de bani, si de viata. Are multa afectiune pentru Otilia, dar practic nu întreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul si nici pentru a o înfia. Autorul îi lamureste biografia lui mos Costache printr-o abundenta de detalii. Aceasta biografie se împleteste cu cea a familiei Tulea, dar si cu cea a familiei lui Felix Sima. „Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sânge. Singura lui sora, sotie a lui Costache Giurgiuveanu (cel cautat), murise si ea de mult. Vaduv el însusi de vreo zece ani, doctorul îsi tinuse baiatul mai mult în pensionate si internate. Dupa o lunga boala plictisitoare, se stinge si el cu satisfactia ca copilul e mare si cu viitorul oarecum asigurat. În afara de un oarecare depozit de bani, doctorul lasa lui Felix o casa cam veche, dar indicat ca tutore „unchiul Costache”, cumnatu-sau. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta pe Felix în raporturile cu scoala, platea taxele, semna în calitate de corespondent, iar Felix, la rândul sau îi trimitea stiri despre el.” Asadar, în casa „unchiului” Costache vine Felix într-o seara de la începutul lui iulie 1909; o casa din strada Antim, unul dintre imobilele pe care le poseda batrânul si de pe urma carora dispunea de mari sume de bani, rezultate din chirii. Prezentarea lui Costache se face tot prin prisma lui Felix. Vedem ceea ce, sosit aici, se vede el însusi. Portretul fix fixeaza deja unele trasaturi ale personajului: „Capul îi era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape spâna, si, din cauza aceasta, numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os.” Omul e capabil sa zâmbeasca, dar lui Felix zâmbetul si înfatisarea batrânului îi trezesc imaginea unei bufnite. Bâlbâiala lui mos Costache e unul dintre primele lucruri pe care le observa Felix la batrân. Întrebat daca aici sade domnul Costache Giurgiuveanu, acesta raspunde: „– Nu - nu - nu stiu... nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc...”. Baiatul se mira nespus si „iesi ametit pe usa gotica si apoi pe poarta ruginita trecu prin fata muscalului, care sforaia mereu, si porni dezorientat înainte.” Înca de la începutul romanului, aparitia sa este bizara, deconcertându-l pe Felix atunci când îi spune: „nu-nu sta nimeni, aici”, raspuns de domeniul absurdului. Felix îsi imaginase ca tutorele sau e un om masiv, „de o greutate extraordinara”, având în vedere ca stia despre el ca este bogat, detine mai multe imobile, îi fusese lasat în grija, argumente pentru a-si închipui ca giurgiuveanu are forta. Însa îi apare în fata un om mititel, putin adus pe sapte, cu o chelie de portelan, cu fata spâna, buzele galbene de prea mult fumat, cu ochii clipind rar si moale. Aspectul exterior si interior al casei paraginite, aflate aproape în ruina, trimite – cu toate detaliile descriptive – catre avaritia personajului, dar si catre un soi de parvenitism, arhitectura casei sugerând „intentia de a executa grandiosul clasic în materiale nepotrivite”. Ca orice avar, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus nedorit, un potential atentat la averea sa. Nedumerit de primirea ce i se, încurcat de imagini care, în mintea lui, nu se legau, Felix este gata sa paraseasca imobilul. Totui, o aparitie noua, o fata subtirica îl opreste. Reactia batrânului se schimba dintr-o data si Felix este poftit înauntru. Drumul personajului de-a lungul romanului include fapte, întâmplari, discutii la care ia parte, vorbe surprinse în treacat si gesturi care-l definesc si-l fac tot mai viu. De exemplu, neacceptând ideea unei servitoare, caci aceasta ar însemna un sacrificiu banesc, mos Costache o tine pe Marina, femeie celibatara, slaba de minte, dar oarecum ruda, în schimbul serviciilor facute. Singura slabiciune a batrânului acestuia ciudat este Otilia, fiica vitrega. Fata exercita asupra lui o mare influenta. Otilia realizeaza un adevarat tampon între el si ceilalti, atenuând atât cât este posibil rautatile pe care le provoaca avaritia batrânului. Ea e convinsa ca „papa e un om bun, însa are si ciudateniile lui. Trebuie sa fii îngaduitor”, îl sfatuieste ea pe Felix. Ceea ce numeste Otilia „ciudatenii” sunt în realitate fapte dezvaluind tipologia avarului, gata sa fixeze dimensiunile obiectelor si chiar ale oamenilor, dupa dimensiunile câstigului ce-l poate obtine prin ei. Pascalopol îi este apropiat, dar daca-l poate însela fie si cu o suma mica de bani, profitând de neatentia lui, Giurgiuveanu este multumit. Felix este nepotul lui si are o sursa importanta de bani, dar si lui Felix îi micsoreaza venitul prin nenumarate potlogarii, începând de la ciupeala zilnica a vreunei piese de cinci lei, sub pretextul ca „M-m-mai da-mi cinci lei. N-am acum la îndemâna, sunt cam strâmtorat” pâna la descoperirea uluitoare pentru Felix, a unui „pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoara rosie. În chip de caiet, si cu titlu care-l izbi cu toata graba lui, întrucât gasise acolo numele sau. Scoase caietul si citi pe coperta Cont de cheltuieli Ce-am facut pentru minorul Felix Sima”. De aici, Felix afla ca i s-ar fi „dat în mâna pentru teatru 20”, „cumparat instrumente chirurg 10”, „adus doctor fiind bolnav 30”, „haine, rufarie, 120”, „dat bani nevoi tineresti 200” si altele. Ceea ce-l izbeste si mai tare este ca tot în contul lui batrânul trecuse si „materile pentru constructie 2142”, deci ca îsi construia o casa din venitul lui. Fire dezinteresata în privinta banilor, Felix „deveni matur prin experienta, gasise ca era rusinos si primejdios ca altcineva sa stie cât venit are si cum îl fura batrânul” si ascunde caietul. |
| ||||