| ||||
|
Psalmii reprezinta creatia cea mai importanta a lui Tudor Arghezi. Majoritatea Psalmilor au fost publicati în Cuvinte potrivite care este cel mai însemnat volum publicat de poet. În Psalmi poetul este însetat de absolut. El cauta pe Dumnezeu, dovada a certitudinii perfectiunii. Este cuprins de îndoieli, îsi pierde rabdarea. Din majoritatea Psalmilor publicati în Cuvinte potrivite reiese cautarea neîncetata, speranta între nadejde si îndoiala, credinta si tagada: “Sageata noptii zilnic vârfu-si rupe Si zilnic se-ntregeste cu metal Sufletul meu deschis ca sapte cupe Asteapta o ivire de cristal Pe un stergar cu brâie de lumina!” Izvorul dramatismului existential vine din aceasta cautare perpetua. Este drama celui nemultumit cu mediocritatea, a celui ce se simte marunt în fata fortei supreme: “O nelinistita patima cereasca Bratul mi-l zvâcneste, sufletul mi-l arde Vreau sa pier în bezna si în putregai Ne-ncercat de slava, crâncen si scârbit Si sa nu se stie ca ma desmierdai Si ca-n mine însuti tu vei fi trait”. Este redata truda celui vesnic nemultumit: “ma muncesc din radacini si sânger”, “Si-mi simt sculate aripi de cocor”(Întoarcerea în tarâna), “ma strecor în lupta / În umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta”(Cântare). Elementele artistice definesc viata mediocra si frumusetea celui ce cauta neîncetat: “noroi”, “umilinta”, “noapte”- pe de o parte si “lumina”, “înaltimi”, “stele”, “cântec” pe de alta. ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... |
| ||||