| ||||
|
Aceasta tema este foarte bine reprezentata în creatia lui Arghezi. Asemenea marilor creatori, Arghezi si-a pus marile întrebari asupra conditiei umane, meditând asupra: locului omului în univers, asupra posibilitatii sale de cunoastere, asupra sensului vietii, a absurditatii suferintei si a mortii, asupra existentei lui Dumnezeu. În poezia framântarilor metafizice putem identifica doua atitudini fundamentale: o atitudine contemplativa de asteptare a revelatiei divine; o atitudine de cautare înfrigurata a unei certitudini, a unei dovezi materiale despre existenta lui Dumnezeu Poeziile redau tragismul conditiei umane, imposibilitatea omului de a depasi limitele conditiei sale biologice. Omul este o fiinta rationala înzestrata cu constiinta, care traieste dramatic imposibilitatea cunoasterii totale. Spre deosebire de poetul filozof Lucian Blaga, Arghezi ajunge la aspiratia spre absolut nu pe calea culturii filozofice, ci prin intuitie si printr-o capacitate unica de concretizare a absolutului. Originalitatea poetului nu consta deci în aspiratia spre absolut, ci în modul propriu personal în care concepe drumul cunoasterii. Cele mai semnificative creatii care se încadreaza în aceste teme sunt Psalmii. Argezi modifica acceptia psalmului, care la origine este un cântec de lauda la adresa creatorului, facându-l cele mai dramatice framântari ale omului. Majoritatea psalmilor sunt scrisi sub forma unei comunicari interogative atât de potrivita framântarilor stintei. 1.) O idee care revine frecvent este aceea a singuratatii tragice a omului în univers: Tare snt singur, Doamne, si piezisi! Copac pribeg uitat în câmpie, Cu fruct amar si cu frunzis Tepos si aspru-n îndârjire vie. Arghezi foloseste metafora copacului parasit în câmpie, prin care reda conditia duala a artistului, a poetului, care fiind o natura superioara este lipsit de bucuriile obisnuite ale oamenilor, dar nefiind zeu îi sunt interzise caile cunoasterii. 2.) O alta tema este aceea a omului parasit de creatorul sau: De când s-a întocmit Sfânta Scriptura Tu n-ai mai pus picioru-n batatura Si anii mor si veacurile pier Aci sub tine, dedesubt, subt cer. 3.) Legate de temele anterioare este nevoie omului de a comunica cu divinitatea: Vreau sa vorbesti cu robul tau mai des. 4.) O alta tema frecventa este aceea a cautarii disperate a unei dovezi despre existenta creatorului: ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................... |
| ||||