| ||||
|
Opera literara în proza „Aleodor Împarat” este un basm popular, cules de Petre Ispirescu si publicat în volumul „Legendele si basmele românilor” din 1882. În basmele populare românesti, eroul este întruchipat ca fiind imaginea aproape perfecta binelui, însotit fiind de o întreaga paleta de trasaturi nobile si înzestrat cu puteri fabuloase, supranaturale, astfel frumusetea fizica este în concordanta cu frumusetea fizica. De asemenea, prin antiteza, se face un contrast între imaginea eroului si dusmanul acestuia, „Pocitania pamântului”, care reprezinta tot ce este respingator, urât, diabolic, rau, printr-o urâtenie fizica si morala. Aleodor este fiul mult dorit al unui împarat batrân, care dupa ce moare îi lasa toata împaratia fiului sau si un singur sfat: sa nu vâneze pe pamânturile lui Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop, dar Aleodor ajunge din greseala pe acele pamânturi si este pus sa-i aduca „pocitaniei” fata lui Verdes-Împarat, dar când fata îl refuza pe monstru, acesta „crapa” si Aleodor o ia de sotie pe printesa. Tema acestui basm ca si în majoritatea basmelor (Prâslea cel voinic si merele de aur; Iovita, Fat-Frumos; George cel viteaz) este lupta binelui împotriva raului. Aceasta creatie artistica este o opera literara populara, numele autorului coectiv fiind necunoscut, ea având o elaborare unitara, prezintă fapte, întâmplări, evenimente, caracterele si sentimentele unor personaje, a caror prezentare se face cu ajutorul naratiunii, doua elemente de baza fiind personajul si actiunile lor limbajul utilizat este unul popular, cu regionalisme sau arhaisme, iar în cadrul operei poate fi observata prezenta fragmentelor lirice. Titlul este alcatuit din substantivul propriu “Aleodor”, reprezentând numele eroului, el fiind unul neobisnuit si special, pecum si eroul în sine, si cel comun ”împarat”, care sugereaza întelepciunea sa. Productia artistca în proza “Aleodor împarat” este o opera literara ce apartine genului epic, deoarece pot fi regasite elemente tipic genului epic. În cadrul operei pot fi regasite personaje (Aleodor, corbul, taunele, Jumatate-de-om-schiop-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop) ce participa la un numar de actiuni si întâmplari. Aceste întâmplari se desfasoara într-un timp si spatiu bine neprecizate, dând operei un aer mistic. De asemenea, autorul anonim si colectiv îsi exprima parerile, sentimentele si ideile indirect cu ajutorul personajelor si a actiunilor la care iau parte, reusind sa creeze un portret moral al acelui personaj, în mod indirect. Succesiunea evenimentelor si actiunile la care iau parte personajele determina formarea planului simplu de idei si a momentelor actiunii. Succesiunea momentelor subiectuluii este una logica si anume: mai întâi expozitiunea, unde ne sunt relatate locul si timpul, neprecizându-le cu exactitate, urmata de intriga, când vâneaza din greseala pe pamânturile lui Jumatate-de-om-schiop-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop, apoi desfasurarea actiunii (o ia pe fata lui Verdes-împarat), dupa care momentul culminant (refuzul cererii în casatorie a fetei de catre pocitanie se sfarseste cu moarte acestuia de ciuda), iar în final deznodamântul (Aleodor o ia de sotie pe fata). În acesta opera, timpul si cursul nararii urmeaza un curs linear, fara întoarceri în timp, evocari sau anticipari. Astfel, exista si o concordanta dintre timpul real al desfăsurării evenimentelor si cronologia narării lor. Opera literara în versuri sau în proza, în care autorul îsi exprima indirect sentimentele, gândurile, ideile, cu ajutorul personajelor si a actiunilor la care iau parte apartine genului epic. Astfel, prin toate aceste argumente opera literara “Monastirea Argesului” apartine genului epic, ea întrunind toate cerintele necesare. În text pot fi regasite fragmente în care prezentarea evenimentelor, personajelor si a ideilor si sentimentelor acestora se face direct (de către narator), adica naratiune. Acesta, alaturi de dialog, ce ofera operei o nota de originalitate, si scurtele fragmente de descriere sunt utilizate pentru schimbarea registrului epic si pentru dinamizarea actiunii. Comparând cu alte tipuri de genuri literare pot fi observate anumite asemanari. Spre exemplu, cu genul liric, poate fi observata folosirea procedeelor stilistice, a figurilor de stil, în ambele genuri iar în comparatie cu genul dramatic pot fi gasite asemanari precum monologul, si indicatiile scenice din opera dramatică poate fi echivalată cu interventiile naratorului din creatiile epice. Opera literara în proza “Aleodor împarat” apartine genului epic, autorul reusind sa-si exprime ideile, sentimentele si punctul de vedere direct, fara ajutorul personajelor si a actiunilor la care care participa acestia. |
| ||||