Aparatul respirator

Home
Download

                                                                             Aparatul respirator
                     Generalitati        Daca pe fundul Oceanului Atlantic (de la 8000 m adancime) s-ar aduce un peste la suprafata apei la mica adancime, ochii pestelui ar iesi din orbite, iar basica de aer a pestelui ar aparea la gura acestuia ca un balon umflat puternic cu aer ; daca stratul de solzi care il acopera nu ar fi suficient de ferm, animalul ar face explozie. Acelasi lucru s-ar intampla cu un om care ar fi scos din atmosfera in care traieste.
       Atmosfera este un strat de aer de aproximativ 100 de kilometri grosime, dispus in jurul Pamantului. Pe fundul acestui imens ocean de aer adanc de 100 km, fiecare centimentru patrat de suprafata suporta o presiune atmosferica de un kg. Omul traieste pe fundul acestui ocean de aer. Pe suprafata pielii, care masoara 1,5 m patrati, atmosfera exercita o presiune de 15.000 kg. Aceasta presiune formidabila nici nu il turteste, nici macar nu este simtita, pentru ca omul respira. Presiunea atmosferica este echilibrata de razele de gazele din aer, care datorita respiratiei au ajuns in sange si tesuturi care fac ca in corpul omenesc sa existe o presiune egala cu cea din exterior. Presiunea atmosferica (externa) se afla in echilibru cu presiunea (interna) a tesuturilor. Presiunea interna este chiar mai puternica, pentru ca lichidele corpului sunt o solutie salina, in care moleculele dizolvate apasa prin miscarea lor cu asa numita presiune osmotica, de mai multe atmosfere, asupra peretilor corpului, care sunt astfel intr-o permanenta tensiune.
       Cosideratiuni privind anatomia aparatului respirator si fiziologia respiratiei
       Structuravsi functiile aparatului respirator

       Ca sa poata prelua aerul din amosfera si sa procure organismului oxigenul, ca sa poata elimina din organism bioxidul de carbon in exces, rexultat din arderi, ca sa poata sa regleze centrul respirator din creier si ca sa poata echilibra presiunea atmosferica cu cea interna, aparatul respirator si-a dezvoltat cateva organe si subaparate, din care are functii deosebite, contribuind insa toate la complexul de fenomene mecanice, ventilatorii, chimice si fizice care constituie respiratia.
       Astfel, aparatul respirator este format din cai aeriene superioare (nasul, faringele si laringele) si cai aeriene inferioare (traheea, bronhiile si alveolele pulmonare).
       Primul aparat prin care trece aerul inspirat este nasul, care are un rol foarte important in prepararea aerului ce trebuie sa ajunga in plamani incalzit, usor umezit si lipsit de impuritati, indiferent de faptul ca in atmosfera aerul poate sa fie foarte rece sau foarte cald, uscat sau foarte umed, plin de impuritati sau microbi. Cavitatile nasului sunt captusite cu o membrana (mucoasa) bogata in vase de sange, care joaca rolul unui radiator. In drumul de la nari pana la amigdale aerul poate sa se incalzeasca cu 30 de grade. Numeroase glande mucoase, cominicare cavitatilor nazale cu ochii (lacrimile se scurg in nas), precum si alte mecanisme asigura permanenta umezire a nasului. Astfel incalzit si saturat cu vapori de apa, aerul este adus la temperatura si umiditatea necesare unei bune functionari a intregului aparat respirator. Nasul joaca si rol de filtru eficace ;perii dispusi la intrarea narilor, firisoarelor fine de suprafata mucoasei, precum si mucusul secretat retin particulele de praf si microbii, purificand aerul inspirat.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................


Home
Download